Technology for obtaining of an anti-wrinkle cream

 

În medie se pot adăuga 0,5—0,8 g de parfum la suta de grame de cremă.

Parfumarea cremelor obţinute prin emulsionarea cu alcalii. Trebuie procedat foarte prudent, spre a evita o colorare neplăcută a cremelor din cauza parfumului adaugat. Se pot preciza următoarele:

Vanilina, heliotropina trebuie excluse de la parfumarea acestor creme.

Cumarina poate fi folosită numai în cantitate foarte mică şi cu prudenţă.

Jasminul, eugenolul (uleiul de cuişoare sintetic) şi alte uleiuri pot produce, mai devreme sau mai tîrziu, diferite colorări neplăcute ale cremelor.

Parfumarea cremelor obţinute prin emulsionarea mecanică cu esteri ai stearinei, alcool cetilic etc. În acest caz se pot folosi mai toate parfumurile, în măsura în care ele nu colorează direct sau nu dau cu crema respectivă compuşi coloraţi.

Adăugarea parfumului se face în timpul agitării cremei pentru răcire, atunci cînd începe a se întări.

Uleiul de roze este cel mai folosit la parfumarea cremelor şi el intră în compoziţia mai tuturor amestecurilor de parfumuri care poartă diferite nume de fantezie. Se recomandă deci folosirea cu precădere a parfumului de roze sau de lavandă în cantitatea corespunzătoare preferinţei fiecăruia.

Cremele care se aplică pe faţă în timpul expunerii la soare, la plajă, la sport, în excursii, este recomandabil să nu fie parfumate de loc sau foarte puţin deoarece pot provoca pătarea feţei.

Nu întotdeauna un parfum bun este adecvat parfumării produsului.

Formula acestuia trebuie analizată pentru a vedea dacă  corespunde unor criterii practice care includ stabilitatea chimică  a componentelor, eficacitatea, acceptabilitatea de către consumator şi nu în ultimul rînd preţul de cost.[3,24]

I.6. Stabilitatea chimică a cremelor cosmetice

Transformările chimice sunt cauza degradării produselor cosmetice, acestea includ:

-reacţii de oxidare

-reacţii de hidroliză

-reacţii de deshidratare

-reacţii de dehidrogenare

-reacţii de polimerizare

Reacţiile de oxidare şi de hidroliză sunt cel mai des întîlnite în cazul degradării produselor cosmetice. Acestea sunt:

- rîncezirea hidrolitică

- rîncezirea oxidativă

În cazul rîncezirii hidrolitice, lipidele sunt scindate şi sunt eliberaţi acizii graşi, deci aciditatea materiei grase creşte. În cazul rîncezirii oxidative sunt atacate legăturile duble din componenţa lipidelor de către oxigenul din aer.

 

I.6.1. Reacţii de hidroliză. Reacţia de solvoliză are loc cu moleculele unui solvent, cel mai frecvent molecule de apă, alcool etilic. Aceşti solvenţi acţionează ca agenţi nucleofili ce atacă centrele electrofile din molecula produsului cosmetic. De aceea prezenţa în structura substanţei active a legăturilor puternic polarizate dintre carbon şi heteroatom (oxigen, azot) favorizează procesele de hidroliză. Sensibilitatea la hidroliză este determinată de prezenţa în moleculele substanţei active a unor grupe funcţionale uşor hidrolizate: esteri, amide, în cazul cremelor cosmetice reacţia de hidroliză provoacă separarea fazelor, fenomen ce nu este de dorit. [11]

Factorii ce influenţează hidroliza sunt:

1. pH-ul: o proprietate specifică este că reacţia de hidroliză are loc atît în mediul acid, cît şi în cel bazic, de aceea determinarea pH-ului în care viteza hidrolizei este minimă reprezintă un proces dificil.

2. natura solventului: natura, polaritatea şi cantitatea solventului influenţează gradul şi viteza de hidroliză. Nucleofilitatea solventului joacă rolul hotărîtor în iniţierea solvolizei.

3. adjuvanţii (agenţi activi de suprafaţă): sunt utilizaţi pentru a mări stabilitatea la hidroliză. Mecanismul lor de acţiune constă în faptul că ei formează micele, plasîndu-se cu partea hidrofilă în exterior şi cea lipofilă în interior.

4. temperatura: are acţiune directă asupra vitezei procesului de hidroliză. La creşterea temperaturii cu 10°C viteza de reacţie creşte de 2-4 ori.

I.6.2. Reacţii de oxidare (rîncezire). Apariţia unui miros rînced reprezintă consecinţa oxidării lipidelor, detectată cel mai frecvent şi în mod direct de către consumator[12]. Produsele primare ale oxidării, hidroperoxizii, nu au miros [13]. Produsele secundare ale degradării oxidative, care sunt în mare parte volatile, sunt responsabile de modificările de aromă a lipidelor. Limita de percepere a mirosului rînced poate varia considerabil, dar chiar şi în cazul avansării puţin importante a procesului de oxidare, acesta poate induce modificări de aromă inacceptabile de către consumator. Printre produşii secundari ai oxidării lipidelor, aldehidele, care sunt foarte toxice, sunt cele mai reactive.

Oxidarea lipidelor constă în reacţia oxigenului atmosferic, ce are structură biradicalică O'- O', cu acizii graşi nesaturaţi. El interacţionează prin mecanismul radicalilor liberi sau reacţiilor în lanţ. Sensibilitatea substratului faţă de reacţiile de oxidare depinde de caracterul grupelor funcţionale prezente în molecula lor.

Factorii ce influenţează reacţiile de oxidare :

1. pH-ul : conform ecuaţiei lui Nernst la creşterea [H⁺] creşte şi potenţialul de oxido-reducere. La creşterea potenţialului produsul se oxidează mai greu. Deci cu cît pH-ul este mai mic cu atît probabilitatea iniţierii reacţiei de oxidare este mai mică.

2. ionii metalelor tranzitive : Fe²⁺, Mn²⁺, Co²⁺, Cu²⁺ au proprietatea de a cataliza reacţiile de oxidare la concentraţii chiar foarte mici, de ordinul 10 ¯10M.

 

I.7. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o cremă de bună calitate

În ceea ce priveşte eficacitatea, un scop adesea urmărit de producător şi de consumator este hidratarea pielii cu ajutorul cremelor cosmetice. Aceasta se realizează prin formarea unei pelicule ocluzive pe suprafaţa pielii, care încetineşte pierderea de umiditate din stratul cornos. Astfel prezenţa unei cantităţi suficiente de apă în acest strat menţine elasticitatea pielii şi un ten catifelat. Ocluzivitatea filmelor de ulei depinde de cantitatea de substanţă ocluzivă depusă pe piele dintr-o emulsie. Iar calităţile estetice ale cremelor cosmetice depind în mare măsură de stabilitatea acestora şi compatibilitatea componentelor. Transformările fizice ale cremelor însoţesc transformările chimice, prin urmare este foarte important de a menţine stabilitatea chimică a cremelor, cît şi stabilitatea microbiologică a acestora. Se impune, ca pe lîngă calitatea lor să existe şi o oarecare disciplină în aplicarea lor şi o cunoaştere mai temeinică a ceea ce se potriveşte fiecărei persoane în parte.

În general, o cremă de buna calitate trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

• la prepararea lor să se utilizeze materii prime de calitate corespunzătoare, care să fie aduse în stare de diviziune fină, pentru a permite pătrunderea cu uşurinţă în piele;
• baza cremei să fie cu totul inofensivă, neiritantă, să poată încorpora substanţele necesare ca hormoni, vitamine precum şi alte substanţe active;
• să acţioneze în profunzimea pielii;
• substanţele încorporate să aibă capacitatea de penetrare în straturile superficiale ale epidermului sau

în ţesuturile mai profunde în vederea hrănirii şi vitalizării lor;

• să nu conţină substanţe toxice (săruri de mercur, de bismut sau de plumb etc). Aceste substanţe pot fi folosite în anumite cazuri şi numai un timp limitat deoarece dăunează tenului după o folosire îndelungată. De asemenea se pot ivi înroşiri ale pielii (eriteme), mîncărimi, erupţii, riduri premature şi ofilirea pielii;
• să reprezinte o emulsie cît mai perfectă, deci să aibă un grad de omogenizare foarte ridicat;
• să formeze un strat protector şi emolient în orice anotimp. Ca o observaţie generală, referitoare la formularea cremelor ce urmează a fi folosite vara, din componenţa acestora ar trebui să lipsească parfumul, deoarece cea mai mare parte a bazelor de parfumare conţin componente sensibile la acţiunea soarelui şi a căldurii, ceea ce poate provoca pigmentări inestetice ale pielii;
• să se utilizeze în concordanţă cu tipul de ten;
• să se conserve bine în timp, să nu rîncezească, deoarece cremele rîncede pot duce la apariţia unor multiple boli ale pielii (dermatoze).[5,7,24]

 

I.7.1.Indici de calitate a cremelor. Cei mai importanţi indici de calitate a cremelor sunt reprezentaţi în tabelul ce urmează:[21]

Tabelul nr.5 Indici de calitate a cremelor [15]

1.	Aspectul exterior	Masă omogenă care nu conţine granule şi impurităţi.
2.	Miros şi culoare	Să corespundă denumirii
3.	Partea de masă a glicerinei dense	30 %
4.	Partea de masă a glicerinei lichide	8 %
5.	Partea de masă a apei şi a substanţelor volatile -A/U	8 – 75 %
6.	-Dense	20 – 96 %
7.	-Lichide	53 – 96,5 %
8.	Alcalinitatea totală	Pînă la 1 %
9.	pH-ul	5 - 9
10.	Viscozitatea cremelor lichide la 20ºC	1,5 - 14
11.	Viscozitatea cremelor dense plastice	2 - 6
12.	Stabilitatea coloidală	+
13.	Stabilitatea termică	+

 

Capitolul II. Crema antirid

II.1. Procesul de îmbătrînire - ridurile

Pielea se află în continuu sub influenţa a numeroşi factori, care acţionează atît din exterior cît şi din interiorul organismului. În rezultatul acţiunii acestor factori se fac observate diferite defecte cosmetice. Defectele cosmetice, care necesită o îngrijire specială, sunt cauzate de anumite dereglări în funcţionarea glandelor sebacee şi sudoripare, cît şi de reducerea gradului de umectare a ţesutului epitelial şi uscarea pielii. De exemlu, în caz de hipofuncţie a glandelor sebacee deja începînd cu vîrsta de 30-35 ani se fac observate primele simptome de vestejire(ofilire) a pielii, în special pe faţă şi gît: pielea îşi pierde treptat nuanţa roz, devine mai uscată şi mai subţire, nu mai are turgescenţa(întinderea) şi elasticitatea de altă dată.

Cînd organismul este tînăr, totul este atît de simplu: pielea are capacitatea de a menţine nivelul optim de hidratare. Stratul intermediar (derma) conţine fibre elastice care contribuie în mod decisiv la aspectul viguros al pielii, iar colagenul care se găseşte la acest nivel previne îmbătrînirea pielii şi apariţia ridurilor. Dar, o data cu trecerea timpului, secreţia de colagen scade, aşa încît ţesuturile se deteriorează treptat şi nu mai pot menţine nivelul de hidratare aşa cum se întîmpla în urma cu ceva vreme. Tot în această perioadă, stratul de ţesut adipos din profunzime (al cărui rol este de a conferi pielii un aspect neted şi ferm) începe să se subţieze şi ridurile devin tot mai vizibile. Acestea se formează cu predilecţie în zonele faciale care se contractă cel mai des. Vezi anexa.2.

Ce inseamna procesul de imbătranire?

Totul începe cu un proces care se numeşte oxidare. Oxidarea este un proces chimic care transferă electroni de la o anumită substanţă către un agent oxidant; este un proces care se manifestă atît în jurul nostru cît şi în corpul nostru. Deşi oxidarea este foarte importantă pentru echilibrul organismului nostru, ea provoacă în acelaşi timp distrugeri la nivel celular. Procesul de oxidare rezultă în crearea de radicali liberi care dau naştere la reacţii în lanţ care dăunează grav celulelor. Un radical liber este orice moleculă care are un singur electron în învelişul său. Radicalii liberi sunt molecule instabile care afecteză celulele din organism, proteinele şi chiar ADN-ul. Procesul de oxidare este un proces natural esenţial. El poate fi observat în felul în care pielea este afectată de radicalii liberi prin apariţia ridurilor. Deoarece radicalii liberi sunt esenţiali pentru organismul nostru, ei nu fac numai ravagii ci contribuie şi în mod pozitiv. Însă chiar şi aceste efecte pozitive rezultă din faptul că în esenţa lor, radicalii liberi sunt molecule care distrug. De exemplu, organismul nostru are nevoie de radicalii liberi pentru a lupta impotriva bacteriilor şi a viruşilor. De asemenea ei sunt vitali pentru crearea unor hormoni importanţi.

Antioxidanţii sunt substanţe care împiedică formarea de radicali liberi prin îndepărtarea intermediarilor acestora. Ei întrerup procesul de oxidare supunîndu-se ei însuşi acestui proces. Antioxidanţii nu sunt produşi în cantităţi suficiente de organism de aceea este important să îi obţinem prin alte metode cum ar fi unele alimente sau prin încorporarea lor în diferite creme cosmetice. Niveluri foarte joase de antioxidanţi sunt periculoase pentru sănătatea organismului deoarece îl expun la procesul

de oxidare.

Ridurile reprezintă modificări ale suprafeţei pielii, datorate schimbărilor ce au loc în fiziologia şi biochimismul pielii, traduse prin pierderea elasticităţii, tonicităţii muşchilor, creşterea sensibilităţii la acţiunea diferitor agenţi externi şi apariţia unui aspect pliat al pielii.

Ridurile apar ca o consecinţă a procesului inevitabil şi ireversibil al îmbătrînirii pielii, care are drept substrat degenerescenţa progresivă a ţesuturilor de susţinere a pielii. Ele nu sînt numai apanajul bătrîneţii, ci pot să apară şi mai repede, sub influienţa unor factori de care trebuie să se ţină cont pentru a le amîna pe

cît posibil.

Se disting doua tipuri de riduri:

• riduri de plisare (încreţire)- cum sunt pliurile care coboară de la nas la buze, pliurile gîtului şi ale frunţii;
• riduri de lăsare(surpare, prăbuşire)- cum sunt ridurile "laba gîştii", ridurile obrajilor, gîtului, bărbiei.

În ceea ce priveşte ordinea în care apar ridurile, s-a observat că întîi îşi fac apariţia ridurile verticale şi orizontale ale frunţii, apoi cele de la ochi denumite "laba gîştii". Mai tîrziu începe să se contureze două cute care pornesc de la nas şi se prelungesc pînă la colţul gurii. La o vîrstă mai înaintată apar şi mici riduri verticale deasupra buzei superioare şi încep să se încreţescă pleoapele.

Factorii care contribuie la apariţia ridurilor. Cei mai importanţi factori care favorizează apariţia ridurilor sunt:

• contractare exagerată, repetată a muşchilor feţei, care determină o solicitatre excesivă.
• stările sufleteşti, influienţează favorabil sau nefavorabil asupra activităţii pielii şi poate grăbi sau întîrzia formarea ridurilor. Stările sufleteşti depresive repetate pot predispune la apariţia unor cute adînci, de multe ori definitive, pe cînd buna dispoziţie, rîsul spontan, au efecte deosebit de favorabile prin activarea circulaţiei, mai bună hrănire a pielii.
• expunerea neraţională la soare, determină o deshidratare a pielii, care devine aspră, lipsită de supleţe, ceea ce favorizează apariţia ridurilor.
• lumina prea puternică face ca ochii să se strîngă, ceea ce duce cu timpul la formarea unor cute ("laba gîştii").
• tulburările nervoase ale glandelor cu secreţie internă şi ale tubului digestiv pot cauza apariţia precoce a ridurilor.
• stilul de viaţă neechilibrat; consumul exagerat de băuturi alcoolice, cafea şi tutun, insomnia, nerespectarea orelor absolut necesare pentru odihnă, excesele de tot felul şi în general o viaţă neglijentă duc la formarea cearcanelor, apoi la apariţia ridurilor pe pleoape, care dau figurii un apect obosit, cutele din jurul ochilor devenind din ce în ce mai adînci.
• lipsa de îngrijire sau o îngrijire prost înţeleasă a tenului. Persoanele cu un ten uscat se ridează

de timpuriu din pricina lipsei stratului protector de sebum.

Folosirea pe un ten uscat a produselor cosmetice destinate îngrijirii tenului gras duce implicit la formarea

ridurilor. Menţionăm vîntul, căldura excesivă, umeditatea, uscăciunea, poluarea atmonsferică faţă de care pielea trebuie să fie protejată.[7,8]

 

II.2. Clasificarea cremelor antirid. În scopul atenuării şi corecţiei conturului facial, prevenirii apariţiei ridurilor, cel mai des se recurge la creme cu efect antirid. Crema antirid – reprezintă crema ce conţine principii active ce stimulează procesele de regenerare celulară şi restructurarea tegumentului cutanat.

Clasificarea cremelor antirid. În funcţie de substanţele care intră în compoziţia lor, există:

1. creme antirid cu proprietăţi antioxidante- aceste produse conţin vitaminele C (are un efect de a mări producţia de colagen), E sau seleniu şi protejează epiderma de acţiunea agresivă a factorilor din mediul exterior (poluarea, razele ultraviolete etc).
2. cremele antirid pe bază de alfa-hidroxi acizii (AHA) numiţi adesea" acizi de fructe", alese în principal pentru efectul de gomaj blînd pe care îl au asupra epidermei. Acest tip de produse conferă stralucire pielii şi stimulează secreţia de colagen. Acizii glicolic şi lactic sunt cei mai întalniţi în aceste creme. Cremele cu AHA sunt foarte benefice, deoarece stimulează regenerarea celulelor, prin înlăturare blîndă a straturilor superficiale ale celulelor pielii. Prin această acţiune, textura şi culoarea sunt îmbunătăţite, iar cremele hidratante sunt bine absorbite, asigurîndu-se elasticitatea pielii.

      a = acidul glicolic;

      b= acid lactic;

      c = acid malic;

      d = acid tartric;

      e = acid citric

 

3    creme antirid ce includ produsele cu un conţinut ridicat de vitamina A acida, care este cel mai important element în lupta împotriva ridurilor. Problema este că organismul nu tolerează bine acest produs- de aceea, astfel de creme se elibereaza numai cu reţeta medicală. Însă există o varietate bogată de creme antirid care conţin compuşi derivaţi ai vitaminei A, care sunt foarte bine tolerate şi asimilate de organism.

Retinol Vitamina A (forma trans totala)	Acid retinoic
Retinal	Acetat de retinil

Proprietăţile retinolului: îmbunatăţeşte starea pielii deshidratate prin favorizarea hidratării, catifelează pielea, favorizează multiplicarea celulară, prevenirea formării ridurilor, creşte elesticitatea pielii, care devine mai moale, mai netedă, mai turgescentă.[3,6]

II.3. Compuşi ce manifestă proprietăţi antirid

O cremă antirid trebuie să fie în primul rînd eficientă, iar în al doilea rînd să nu prezinte un pericol pentru piele. În ultimul timp ele au început să fie văzute mai mult ca „alimente” pentru piele, conţinînd substanţe ca acid hialuronic, elastină şi colagen, care au rolul să genereze noi celule în piele. Acum fiindcă cercetătorii au identificat procesele care provoacă îmbătrînirea pielii (procesul de oxidare şi radicalii liberi) putem combate mai eficient semnele bătrînetii, ridurile în special. Pentru a se menţine tînără pielea are nevoie de apă, antioxidanţi, proteine, vitamine şi minerale. S-au descoperit însă şi alte substanţe care ne pot complementa eforturile pe care le facem pentru ca pielea să îşi păstreze tinereţea.

II.3.1.Mierea de Manuka este un produs minune, abia descoperit de cercetători, dar care este folosit de foarte multă vreme ca tratament naturist pentru leziuni şi acnee deoarece are proprietăţi antiseptice şi antibacteriene. Este un tip de miere ce provine din arborele Manuka din Noua Zeelandă, care are cel mai ridicat conţinut de antioxidanţi şi cele mai multe proprietăţi antibacteriale dintre toate tipurile de miere. Antioxidanţii sunt cei care inversează efectele de îmbătrînire cauzate de radicalii liberi. De asemenea, acest tip de miere ajută în regenerarea celulelor pielii şi în producţia de colagen şi este un bun emolient.

II.3.2.Acidul hialuronic nu trebuie să lipsească din nici o cremă antirid. Acidul a fost descoperit în urmă cu aproximativ 60 de ani. Acidul hialuronic este prezent în majoritatea organismelor umane (pielea omului şi a animalelor, în fluidul articulaţiilor şi în ligamente, în creasta de cucoş, pielea de rechin şi în celulele unor bacterii) asigurînd volum pielii. Cu timpul acestă dispare de la nivelul pielii datorită unor factori intrinseci (vîrsta, sex, statusul extrogenic), dar şi factori extrinseci (variaţii de temperatură, vînt, soare, medicamente) determinînd apariţia ridurilor. Interesul pentru folosirea acidului hialuronic ca ingredient bioactiv în produsele de îngrijire a pielii a apărut odată cu descoperirea că volumul de acid hialuronic din epidermă scade cu vîrsta. Această substanţă are un rol la menţinerea supleţei, elasticităţii şi tonicităţii epidermei. Între altele, este un hidratant biologic al pielii, care atrage şi reţine circa 70% din greutatea sa în apă pentru o hidratare îmbunătăţită.

Din punct de vedere structural, molecula de acid hialuronic constă  din unităţi de dizaharidă repetate (N-acetil-D-glucozamină  şi acid glucuronic). Din punct de vedere chimic, acidul hialuronic este o polizaharidă din familia glucozaminoglicanilor. Aproximativ 50% din acidul hialuronic din organismul uman se află în piele. Acidul hialuronic poate fi folosit ca atare sau sub forma sării sale de sodiu (hialuronat de sodiu).

În produsele cosmetice acidul hialuronic şi sarea sa de sodiu sunt considerate substanţe active hidratante, datorită capacităţii sale formidabile de a lega apa. Astfel, o soluţie de acid hialuronic în apă, de concentraţie mică (2%) se comportă ca un adevărat gel şi chiar la concentraţie mai mică, de 1%, soluţia de acid hialuronic are proprietăţi reologice distincte, moleculele de acid hialuronic constituindu-se într-o reţea, ceea ce i-a atras denumirea de “burete molecular” - molecular sponge).