Tehnologia de producere a apelor aromate

1. Primele 3 faze constau în următoarele: produsul vegetal livrat de serviciul depozit este transportat în atelierul de fabricaţie, cîntărit şi adus la gradul de mărunţire indicat, după care este introdus împreună cu apa în blaza de distilare [3].

2. Umectare

Produsul vegetal poate fi sau nu, în prealabil umectat cu solvent, cu apă sau amestec hidroalcoolic. Macerarea se poate efectua şi direct în blaza de distilare; 100 p. de produs vegetal se umectează cu 100 p. de alcool sau 200 p. amestec hidroalcoolic (în părţi egale). Timpul de macerare poate varia de la 6 la 24 de ore, cînd ţesuturile vegetale se permeabilizează, facilitînd dizolvarea şi extracţia uleiului volatil.

3. Antrenarea cu vapori

Procedeul de antrenare cu vapori de apă, numit şi procedeu de hidrodistilare, poate decurge în trei variante:

1. Distilarea cu apă

Este cea mai veche metodă de obţinere a apelor aromatice şi a uleiurilor volatile, numită şi metoda rurală. Procedeul constă în introducerea directă a produsului vegetal mărunţit, împreună cu apa, direct în blaza de distilare; recipientul se încălzeşte pe foc direct, iar amestecul de vapori de ulei şi de apă se colectează prin condensare, într-un sistem de răcire. Distilatorul este trecut apoi într-un vas colector. (fig.2).

Metoda, deşi simplă şi uşor de realizat, îndeosebi în mediul rural, prezintă o serie de dezavantaje: pe peretele interior al blazei aderă părţi de plantă care se pot carboniza, degradînd şi principiile active; în apă se pot dizolva o serie de substanţe care distilă odată cu uleiurile volatile, ca urmare a formării unor amestecuri azeotrope. Datorită supraîncălzirii pereţilor recipientului de distilare, o serie de componente ale uleiurilor volatile, constituite din esteri, pot hidroliza (acetatul de linalil (fig.5)), se produc ciclizări şi oxidări (limonen (fig.6), citral (fig.7)). Pe de altă parte se produc modificări în ceea ce priveşte calitatea mirosului.

 

Fig. 5. Formula de structură a acetatului de linalil

Fig. 6. Formula de structură a limonenului

Fig. 7. Formula de structură a citralului

La fel, procesul distilării apoase este un proces discontinuu, ceea ce condiţionează mărirea consumurilor specifice (energia).

Cînd distilarea uleiului volatil a încetat, se opreşte funcţionarea sursei de căldură, se deschide blaza de distilare, se evacuează  conţinutul, se curăţă interiorul recipientului şi se reumple, pentru o nouă distilare. Pentru a evita supraîncălzirea, blaza de distilare are o placă perforată, prin care pătrund vaporii de apă, separîndu-se produsul vegetal de sursa de căldură (fig.2.).

2. Distilarea cu vapori de apă

În cadrul acestui procedeu, produsul vegetal este adus într-un coş din sită metalică, închis sau nu în prealabil în sită de sac, ca să nu vină în contact cu apa aflată în partea inferioară a blazei (fig.8). Vaporii de apă formaţi pătrund în produsul vegetal, antrenînd în acelaşi timp, uleiul volatil. Se înlătură astfel, o serie de dezavantaje ale primului procedeu.

Fig. 8. Aparat industrial pentru obţinerea apelor aromatice şi a uleiurilor volatile

1-distilator; 2-condensator; 3-vas florentin.

Şi aceastǎ metodǎ prezintǎ cîteva dezavantaje. Vaporii de apǎ se pot condensa pe plantǎ şi astfel extrag  şi alte componente, care scad calitatea uleiului volatil, apoi apa trebuie completatǎ din cînd în cînd, iar procesul de hidrodistilare este, de asemenea, discontinuu, ca şi în primul procedeu, ca urmare a înlocuirii şarjelor de materie primǎ dupǎ ce au fost epuizate [2].

3. distilarea cu vapori de apǎ ce provin de la un generator separat.

Metoda prezintǎ avantaje, în sensul cǎ un singur generator de vapori poate alimenta o baterie de distilator. Acest generator poate fi plasat şi într-o altǎ clǎdire, decît aceea în care sunt instalate blazele de distilare. O astfel de instalaţie de distilare modernǎ este prezentatǎ în fig. 9.

Prin acest procedeu, distilatoarele nu mai au sursa de cǎldurǎ alǎturi şi se înlǎturǎ astfel pericolul de incendiu; în celelalte douǎ sisteme, unele degajǎri necontrolate de ulei volatil pot conduce de multe ori la explozii şi incendii.

Un avantaj pe care-l prezintǎ acest procedeu este acela cǎ extracţia nu se mai întrerupe, pentru completarea cu apǎ. În plus, cînd conţinutul unui recipient de distilare a fost extras, produsul vegetal epuizat este înlocuit cu material vegetal, fǎrǎ ca celelalte distilatoare, alimentate de la acelaşi generator de vapori, sǎ-şi întrerupǎ funcţionarea.

Fig. 9. Instalaţie de distilare modernă

În toate procedeele de dizolvare şi extracţie prin hidrodistilare, la începutul operaţiei de antrenare, cînd produsul vegetal este bogat în uleiuri volatile, producerea de vapori trebuie sǎ fie moderatǎ, pentru a evita pierderile. Cînd distilarea se efectueazǎ prea repede, vaporii de apǎ antreneazǎ o cantitate mai micǎ de ulei volatil. Pentru a evita condensarea vaporilor peste produsul vegetal, acesta este aşezat într-un coş de sitǎ metalicǎ, care se încǎlzeşte şi o datǎ cu ea şi produsul vegetal, ce este travesat mai uşor de vaporii de apǎ. Astfel se evitǎ supraîncǎlzirea şi condensarea vaporilor de apǎ, pe plantǎ. Primele porţiuni de distilat conţin cantitatea cea mai mare de principii cu caracter hidrofil: aldehide, alcooli, acizi etc. şi au o aromǎ plǎcutǎ. Urmǎtoarele porţiuni sunt mai opalescente şi au o aromǎ mai puţin plǎcutǎ, deoarece conţin hidrocarburi terpenice, mai greu solubile în apǎ. Sfîrşitul hidrodistilǎrii este marcat de lipsa de miros a distilatului, dar şi prin reacţiile de identificare care, de altfel, se efectueazǎ pe tot parcursul operaţiei. Distilatul colectat, se amestecǎ bine, prin agitare, pentru a realiza o soluţie saturatǎ, iar excesul de ulei volatil se adunǎ la suprafaţǎ, în vasul florentin (separator de ulei).

Separarea uleiului volatil din apele aromatice de distilare poate prezenta 2 cazuri:

• Atunci cînd uleiul volatil formeazǎ picǎturi sau o emulsie mai mult sua mai puţin stabilǎ cu apa, se aplicǎ o serie de colectoare sau separatoare speciale, numite colectori multisecţionali. O separare cu randament mare se efectueazǎ prin interpunerea unor pereţi de pîslǎ. Uneori, pentru desfacerea emulsiei se aplicǎ centrifugarea;
• Un al doilea caz, des întîlnit este acela în care uleiul volatil este parţial dizolvat în apǎ, cînd se vor aplica diferite procedee ca:
• metoda cohobaţiei, care constǎ în distilarea repetatǎ a apelor de condens, pînǎ cînd se separǎ o cantitate mai mare de uei volatil. Uneori, cohobaţia  se combinǎ cu distilarea primarǎ a uleiului, introducînd, în generatorul de vapori, apele de condens, cu conţinutul de ulei dizolvat;
• un alt procedeu de separare a uleiului volatil din licidul de condens este cel al extracţiei cu solvenţi nevolatili (uleiuri vegetale, parafina lichidǎ) şi apoi aceştia sunt supuşi distilǎrii cu vapori de apǎ;
• adsorbţia pe cǎrbune activ, iar desorbţia se efectueazǎ prin distilarea directǎ cu vapori de apǎ sau extracţie cu solvenţi volatili (ex. extracţia uleiului volatil de coriandru din fructe sfǎrîmate, în Rusia).

În scopul mǎririi concentraţiei de ulei volatil în apa aromaticǎ, dar şi pentru stabilizarea produsului se adaugǎ etanol (pînǎ la 20%) la distilat, în vasul colector. Alteori, alcoolul se adaugǎ în apa cu care se umecteazǎ produsul vegetal, înainte de distilare (ex. apa de coriandru) [1].

Prin procedeul de hidrodistilare a plantelor bogate în uleiuri volatile se obţine un distilat format din apa aromaticǎ distilatǎ  şi un ulei volatil insolubil. Deoarece apele aromatice sunt uşor alterabile, industria preparǎ ape aromatice hidroalcoolice concentrate, duplex, triplex, decemplex, care în momentul utilizǎrii se dilueazǎ cu apǎ de 2,3 sau 10 ori, exemplul cel mai frecvent: Aqua Tiliae decemplex, Aqua Lavandulae triplex.

4. Filtrarea

Filtrarea apei aromatice se efectueazǎ în scopul de a înlǎtura eventualele impuritǎţi în suspensie. Se utilizeazǎ hîrtie de filtru, materiale textile.

 

5. Stocarea intermediarǎ. 

Apele aromatice cît şi uleiurile volatile sunt depozitate în recipiente de sticlǎ, bine închise, pentru avizul favorabil al laboratorului de control, în vederea condiţionǎrii.

6. Condiţionarea

Condiţionarea apelor aromatice şi a uleiurilor volatile se efectueazǎ în acelaşi mod ca şi soluţiile.

7. Macerarea, gruparea, ambalarea

Marcarea, gruparea, ambalarea se efectueazǎ în acelaşi mod ca şi soluţiile.

5. Depozitare, transport

Apele a aromatice şi uleiurile volatile se pǎstreazǎ în locuri uscate, rǎcoroase şi ferite de luminǎ. Transportul se efectueazǎ  numai cu mijloace de transport acoperite, în containere, prevǎzute cu menţiunea: “Fragil!”.

6. Caracterele şi controlul calitǎţii apelor aromatice şi a uleiurilor volatile

Controlul apei aromatice şi a uleiului volatil se efectueazǎ  dupǎ normele generale indicate la monografia “Aquae aromaticae” şi “Aetherolea” sau norme interne. Controlul de calitate se va  efectua pe toatǎ perioada de valabilitate.

Apele aromatice sunt soluţii neutre sau slab acide, limpezi sau slab opalescente, cu mirosul şi gustul uleiului volatil. Nu trebuie sǎ  conţinǎ cloruri, fier, metale grele, alcool; densitatea este apropiatǎ de cea a apei. În general apele aromatice trebuie sǎ conţinǎ în jur de 0,03g, % ulei volatil. Pentru uleiurile volatile se prevǎd: proprietǎţi, aspect, culoare, gust, solubilitate, condiţii de puritate, determinarea cantitativǎ. Se controleazǎ annual.

7. Biofarmacie. Biodisponibilitate

În general, apele aromatice se utilizeazǎ ca vehicule aromatizante pentru soluţii de uz intern şi mai rar extern (apa de roze, de levǎnţicǎ etc.). Ele prezintǎ aceeaşi biodisponibilitate ca soluţiile, fiind forme cu eliberare rapidǎ:

Soluţii, Ape aromatice > Siropuri > Emulsii > Suspensii.

 

 

 

 

 

 

8. Concluzii

1. Cunoaşterea şi utilizarea de către om a produselor provenite din plante sau chiar a uleiurilor volatile au ocupat un loc important în istoria civilizaţiei umane. Proprietăţile antibacteriene ale plantelor aromatice au determinat pe oameni să caute diferite posibilităţi de a obţine concentrate în principiul aromatic - ulei volatil.

2. Uleiurile eterice au o utilizare largă: în industria parfumerică, industria farmaceutică, industria detergenţilor şi săpunurilor, industria alimentară şi la aromatizarea diferitor produse.

3. Apele aromate se folosesc pentru aromatizarea medicamentelor, prin componentele pe care le conţin pot avea şi acţiune terapeutică proprie. Ele mai pot fi utilizate şi în preparate de uz extern, în special ape de gură, loţiuni şi creme.

4. Apele aromate au o stabilitate foarte mică, ele pot pierde uleiurile volatile sub influenţa căldurii. Oxigenul şi lumina favorizează reacţiile oxidative, astfel aldehidele din compoziţia uleiului se transformă în acizi, care favorizează modificarea pH-ului. Din aceste considerente formularea apelor aromatice este cam dificilă.

5. Uleiurile eterice pot fi obţinute atît din planta uscată cît şi din cea proaspătă, însă plantele proaspete conduc la obţinerea unor soluţii cu miros mai plăcut şi cu o acţiune terapeutică mai mare.

6. Apele aromate şi uleiurile eterice maschează diferite mirosuri neplăcute, şi anume această proprietate favorizează utilizarea lor pe larg în industrie.

 

 

9. Bibliografie

1. Barbăroşie I., ş.a. Tehnologia medicamentelor industriale. – Chişinău: Ed. Ştiinţa, 1993

2. Grecu I., ş.a. Stabilitatea  medicamentelor. – Bucureşti: Ed. Medicală, 1987
3. Stănescu V. Tehnică farmaceutică. – Bucureşti: Ed. Medicală, 1987
4. Leucuţă S. Tehnologii farmaceutice industriale – Cluj-Napoca: Ed. Dacia, 2001
5. http://www.google.md/#hl=ru&sclient=psy-ab&q=TEHNOLOGIA+FORMELOR+FARMACEUTICE&oq=TEHNOLOGIA+FORMELOR+FARMACEUTICE&gs_l=serp.3..0.10241.10241.0.11044.1.1.0.0.0.0.149.149.0j1.1.0...0.0...1c.1.catUwAsDGP8&pbx=1&bav=on.2,or.r_gc.r_pw.r_qf.&fp=82fcd19706a18f1e&bpcl=38625945&biw=1152&bih=751/Accesat 18.11.12
6. http://ru.scribd.com/doc/55892434/Propedeutica-Farmaceutica-Si-Operatii-Generale-in-Practica-Farmaceutica/Accesat 18.11.12